Bradul crescut in Apuseni
S-a nascut la 6 aprilie 1930 in satul Lunca Motilor din judetul Hunedoara, pui de mot din inima Muntilor Apuseni, Tara Zarandului.
Urmeaza scoala primara in satul sau natal, iar gimnaziul la scoala de la Baia de Cris. Frecventeaza apoi "Scoala de Arte si Meserii" de la Baia de Cris, in specializarea - lacatus ajustor. Mintea sa de copil era influentata de continutul romanelor "de 15 lei", dorind sa devina "capitan de cursa lunga". Paraseste mai apoi locul "caldut" oferit de parintii sai, schimbandu-l cu cel al matusii lui generoase dinspre tata. Urmeaza Liceul "Aurel Vlaicu" din Arad, acest lucru dovedindu-se a fi un moment important in cariera sa. In acea perioada a vietii sale, cu "dragostea era mai dificil", aceasta rezolvandu-se cu ajutorul "firului de ata cu hartie care circula de la un etaj la altul", dupa cum povestea, glumet, tata George.
Dupa liceu ajunge sa faca cunostinta cu Capitala, unde avea sa cunoasca "ultima expresie a prostiei omenesti si gradul cel mai inalt al culturii", cum ii placea sa spuna.
Armata o face la o scoala de ofiteri de rezerva in aviatie la Galati, urmand sa o termine dupa trei ani, in 1954.
Dupa armata revine pe meleagurile natale, unde se angajeaza ca maistru electromecanic la Intreprinderea Miniera Baia de Aries, timp de sapte ani. Avanseaza in aceasta perioada de la functia de maistru la cea de presedinte al sindicatului mineresc, tranzitand, datorita relatiilor de serviciu, pe ruta Baia de Aries - Cluj-Napoca.
Urmeaza apoi o tranzitie din Muntii Apuseni in Muntii Parang si Retezat, apoi o alta, de la Aries la Jiu, ajungand in orasul Petrosani. Aici intra printre primii la Facultatea de Mine din Petrosani si obtine diploma de inginer electromecanic. Noul sau loc de munca este la Fabrica de oxigen. Este momentul cand face cunostinta cu marea sa iubire, Elena, care-i devine sotie. Va avea doi copii, Catalin si Valentin, pe care ii iubeste ca pe ochii din cap si carora la ofera multa dragoste, afectiune, posibilitatea sa urmeze studii superioare, sacrificandu-se impreuna cu mama lor ca acestia sa aiba un "drum cat mai bun in viata" si "sa nu duca lipsa de nimic". Se dovedeste a fi un sot si tata iubitor, incununand 38 de ani de casnicie cu iubirea vietii sale, Elena. Cuvintele sunt prea putine ca sa exprime cat de mult a insemnat tata - George pentru familia sa, pe care o iubeste enorm, fiind gata sa se sacrifice oricand pentru ea.
A fost un om bun la suflet, credincios, corect, invatat, altruist, puternic, romantic incurabil, milostiv. Credinta sa in Dumnezeu a ramas neclintita pana in ultimele sale clipe pe Pamant, in februarie 2010, spunand rugaciuni in cele mai grele clipe ale sale.
Autor: Valentin Valeriu Valea
